Simt o durere surda
Ce-mi macină gandirea
Și beau lichide fade
Ca sa-mi dispară vina
Ma otrăvesc vremelnic
Cu ace care dor
Și vreau sa uit de mine
Căci mor și iarăși mor
Fumez țigări prea albe
Pentru un suflet negru
Și nasc cuvinte goale
Crezandu-ma integru
Și caut ca nebunul
Sa vindec răni de spade
Ce au născut în mine
Doar cicatrici brutale
Sunt îmbrăcat în negru
Și sunt lejer cu mine
Port haine demodate
Ce-mi stau atât de bine
Și beau otrava mea
Ce-mi prelungește viata
Și uit adeseori
Cat de subtire-i ata
Și nu-mi e de ajuns hazardul
Căci el împinge la desfrau
Și nu e de ajuns ca-s negru
Și plin de mine și pagan
Mi-e de ajuns ca sunt
Aici acum cu mine
Și nimeni nu ma intelege
Ca mi-e atât de bine
Stii cum se cheama asta nu? Suficienta....(ultima strofa:)
RăspundețiȘtergereImi place poezia de azi, desi emana prea multa tristete...
Nu nu..se numește..OTRAVA!
ȘtergereMultumesc..poate data viitoare ceva mai saltaret:))
Mie îmi place că ești plin de tine. Dacă nu ai fi fost... n-ai mai fi fost tu! :D
RăspundețiȘtergereSă-mi dai și mie rețeta otravei, poate devin mai „poternică”. :D
A dracu' otrava..asta te macină încet incet..ajunge sa se imbibe în toți porii...
ȘtergereReteta nu este transmisibila..este de ajuns la mine..nu nenorocesc alte suflete:))
Atunci, Otrava ti-e suficienta...
RăspundețiȘtergereTocmai ca o urasc..
Ștergere